Denumiri comune: Coada-calului, măcrișul de stuf, iarba-cu-câmpului, coada-șoricelului, coada-șoricelului, coada-șoricelului, coada-calului, stuf, coada-șoricelului, coada-șoricelului, coada sticlei.

Denumire științifică: Equisetum arvense L. Acesta provine din equs (cal) și sacta (păr), deoarece tulpinile sunt tari ca și coama cailor.

Sursa: Europa (regiunea arctică la sud), Africa de Nord, Asia de Sud și America.

Familie: Equisetaceae

Caracteristici: Plantă erbacee perenă, cu tulpini aeriene ramificate sau simple, goale. Plantele au două faze de creștere. Prima apare între martie-aprilie și produce tulpini fertile, de culoare roșie-maronie și solzoasă, fără clorofilă, înalte de 20-35 cm, terminate în formă de con (2,5-10 cm). Conul produce sporii care dau naștere celei de-a doua faze, care produce tulpini sterile, de culoare verde-verzuie.gălbui, segmentate, dințate și foarte ramificate, cu înălțimea de aproximativ 30100 cm și diametrul de 3-5 cm, care mor după ce sporii se dispersează vara (iunie-iulie). Frunzele sunt rudimentare și aderente.

Fertilizare/polenizare: Prin spori, acestea apar vara și sunt transportate pe distanțe mari.

Fapte istorice: Această plantă este una dintre cele mai vechi din lume, existentă în urmă cu aproximativ 600-250 de milioane de ani (larg răspândită în fosile), dar cu dimensiuni mult mai mari. Galen, în secolul al II-lea, spunea că "vindecă tendoanele, chiar dacă sunt despicate în două", iar Culpepper, în 1653, scria că "este foarte eficientă pentru vindecarea hemoragiilor interne și externe". Doar aproximativ 20 de specii au ajuns până în zilele noastre, toate acestea fiindcu dimensiunile unor ierburi mici.

Ciclul biologic: Plantă perenă

Cele mai răspândite soiuri cultivate: Equisetum arvense , E. giganteum e Equisetum hyemele (cantitate mai mare de siliciu, nu are frunze și poate atinge 90-100 cm înălțime).

Partea comestibilă/utilizabilă: Părți aeriene sterile (tulpini goale), uscate, întregi sau fragmentate.

Condiții de creștere

Solul: Soluri umede, argilo-argiloase, bine drenate, cu un pH cuprins între 6,5 și 7,5.

Zona climatică: Zonele reci și temperate din nordul Europei.

Temperaturi: Temperatura optimă: 10-20˚C Temperatura critică minimă: -15˚C Temperatura critică maximă: 35˚C Expunere la soare: Îi place cel mai mult la umbră.

Umiditate relativă: Mare (apare în locuri umede, în apropierea conductelor de apă)

Fertilizare

Fertilizare: Aplicați gunoi de grajd de oaie și de vacă bine descompus. În cazul solurilor acide, adăugați calciu la compost, lithothame (alge) și cenușă.

Gunoi de grajd verde: Această plantă poate absorbi prea mult azot și metale grele (cupru, zinc și cadmiu) și poate deveni toxică pentru cei care o consumă.

Cerințe nutriționale: 2:1:3 (azot: fosfor: potasiu).

Tehnici de cultivare

Pregătirea solului: Un scarificator cu duză curbată cu două capete poate fi utilizat pentru arat în adâncime, pentru a sparge bulgării și pentru a distruge buruienile.

Data plantării/însămânțării: Aproape tot timpul anului, deși vă recomand perioada septembrie-octombrie.

Tipul de plantare/însămânțare: Prin divizarea rizomilor (cu mai multe noduri și mai expuse) sau prin butași din partea aeriană sterilă în timpul iernii. Spațiere: 50-70 între rânduri x 50-60 cm între plantele din rând.

Transplant: Rizomii pot fi plantați în martie.

Adâncime: 6-7 cm.

Asociații: Nu se aplică.

Dureri: Ierbicidarea ierburilor, sape.

Udare: Exigent, trebuie ținut în apropierea unei linii de apă sau udat frecvent prin irigare prin picurare.

Entomologie și fitopatologie

Dăunători: Nu sunt prea atacate de dăunători.

Boli: Unele boli fungice ( Fusarium , Leptosphaerie , Mycosphaerella etc.).

Accidente: Sensibil la secetă, are nevoie de un sol foarte umed și chiar îmbibat cu apă.

Recoltare și utilizare

Când se recoltează: Părțile aeriene complet dezvoltate se taie manual, cu un cuțit sau cu o foarfecă de tăiat; se folosesc numai tulpinile sterile care cresc în iulie-august, înalte de 10-14 cm, de culoare verde și foarte ramificate.

Producție: 1 0 t/ha/an de plante verzi și 3 t/ha/an de plante uscate.

Condiții de depozitare: Se usucă la temperaturi care nu depășesc 40°C cu ventilație forțată.

Valoare nutrițională: Bogat în flavonoide, alcaloizi, saponine și minerale (zinc, seleniu, potasiu, magneziu, cobalt, fier și calciu), în siliciu (80-90% din extractul uscat), clorură de potasiu și oxid de fier, are, de asemenea, unele vitamine A, E și C.

Utilizări: La nivel medicinal, are proprietăți diuretice, tonifiere a țesutului conjunctiv (vindecarea fracturilor), vindecarea rănilor și arsurilor, boli ale tractului urinar (spălături) și favorizează creșterea mucoaselor, a pielii, părului și unghiilor. Tuburile sau tulpinile se usucă și pot fi folosite pentru a curăța sau lustrui obiecte din metal și lemn.

Sfaturi de specialitate

Recomand această cultură pentru zonele din apropierea liniilor de apă și umbrite. Adesea cumpărăm specii de Equisetum ( E.palustre e E. ramosissimum În zonele puternic fertilizate, această plantă poate fi foarte toxică, deoarece "absoarbe nitrații și seleniul din sol". În agricultura ecologică, se face o infuzie din tulpini și frunze pentru tratarea preventivă și curativă a unor ciuperci care atacă legumele. Pentru cei care practică agricultura biodinamică, esteutilizate la prepararea 508.