Cultivarea laurului
Cuprins
Laurelul este o plantă aromatică care dă o notă specială, familiară, meselor noastre. Aflați totul despre această plantă: de la istorie, condiții și cele mai potrivite tehnici de cultivare până la utilizări.
Denumiri comune: Laurel, laur, laur alexandrin.
Denumire științifică: Laurus Nobilis (nobilis, care înseamnă nobil).
Sursa: Europa mediteraneană și Asia Mică.
Familie: Lauraceae.
Date istorice: Din frunzele arborelui de laur se confecționau coroane care se puneau pe capetele sportivilor învingători la Jocurile Olimpice din Grecia antică. Eroii și învingătorii în bătălii erau, de asemenea, încoronați cu acest simbol al triumfului. Termenul de laur provine de la cuvântul "Laurus".
Descriere: Un arbore veșnic verde care poate atinge până la 15 m înălțime, cu o coroană densă. Frunzele sunt de culoare verde închis, de formă lanceolată, iar florile sunt alb-gălbui și apar în lunile aprilie-iunie. Planta este adesea folosită pentru gardurile vii din grădini și pentru câmpurile agricole.
Ciclul biologic: Cultură perenă care trăiește între 80-100 de ani.
Cele mai răspândite soiuri cultivate: În cadrul genului "Laurus", mai există doar o singură specie pentru a L. azorica (Seub.) J. Franco numit și Laurel din Insulele Canare.
Piese utilizate: Frunze și fructe.
Fertilizare
Fertilizare: Gunoi de grajd de rață, de porc și de găină și apă cu gunoi de grajd de porc și de găină ouătoare.
Gunoi de grajd verde: Fasole boabe, fasole de câmp și iarbă albastră anuală.
Cerințe nutriționale: 2:2:1 (Azot: Fosfor: Potasiu).
Entomologie și fitopatologie
Dăunători: Coji, acarieni, psilide ( Psylla piri ) și afidele.
Boli: Fumagina.
Accidente/leziuni: Nu rezistă la îngheț și la vânturile puternice ale mării. Grindina dăunează dezvoltării fructelor.
Recoltare și utilizare
Când se recoltează: Frunzele sunt culese vara și toamna pentru uscare, iar fructele, din care se extrage uleiul esențial, sunt recoltate toamna.
Condiții de depozitare: Frunzele se usucă într-un uscător la umbră, cu multă circulație a aerului.
Utilizări: Utilizate în bucătărie pentru condimentarea cărnii și a crustaceelor în tocănițe, caserole și chiar în supe. Frunzele de dafin, pătrunjelul, usturoiul și cimbrul sunt folosite în medicină ca antiseptic, digestiv, sedativ și pentru infecții respiratorii.
Tehnici de cultivare
Pregătirea solului: Subsolarea la o adâncime de 50 cm, urmată de o trecere cu un scarificator.
Înmulțire: Prin semințe sau butași, care ar trebui să aibă o lungime de 25 cm (are nevoie de 6 până la 9 luni pentru a se înrădăcina), luați la începutul toamnei.
Vezi si: Castanul, o plantă împotriva tuseiData însămânțării și a plantării: Primăvara.
Compas: 7 x 7 sau 4 x 3 (formă stufoasă).
Dureri: Înțărcarea și tăierea în primăvară.
Udare: Numai în perioadele de secetă prelungită.
Vezi si: Păpădia, o plantă prietenoasă cu sănătatea