Bogate în vitaminele A și C și potasiu, și sărace în proteine și calorii, ceea ce le face un aliment potrivit pentru persoanele care țin regim și componente ale unei diete sănătoase.

Pepenele cultivat în Portugalia (Cucumis melo var. inodorus) provine din soiuri din Peninsula Iberică, dar se crede că originea ancestrală a pepenelui se află în Africa sau în Orientul Mijlociu. În Europa, pepenele a fost introdus de arabi, mai exact în regiunea Peninsulei Iberice, cea mai veche zonă de cultivare de pe acest continent, unde pepenii sunt încă produși pe scară largă.

Un alt soi cultivat în Portugalia este Cucumis melo var. reticulatus, cunoscut în Portugalia sub numele de cantalup, dintre care se remarcă cultivarele "Gaia" și "Cantaloupe".

Cultivarea și recoltarea

Plantele de pepene galben se însămânțează la începutul primăverii în sere sau sere pentru a proteja plantele tinere de vremea excesiv de rece și umedă. Ulterior, plantele mici sunt transplantate în sere sau pe câmp, unde cresc rapid la sfârșitul primăverii și vara. Într-o curte sau într-o mică grădină de bucătărie, trebuie să alegeți un teren cu sol fertil, bine drenat, bogat în materieOrganic, care primește lumina directă a soarelui și nu este expus la îngheț.

Dintre soiurile cultivate în Portugalia, cele mai importante sunt "Branco de Almeirim", "Amarelo", "Pele-de-sapo" și "Casca-de-carvalho". Fiecare plantă de pepene ocupă mult spațiu, deoarece este târâtoare, dar poate fi "căpușată" pentru a produce mai mulți lăstari laterali și a nu crește prea mult. Este recomandată plivirea fructelor, lăsând să crească doar un pepene pe fiecare tulpină.

Polenizarea se poate face manual dacă vremea este rece și sunt puține insecte în jur. Pepenii trebuie recoltați atunci când pepenele cedează la presiunea pe care o aplicăm pe tulpină cu degetele, când vedem că frunza cea mai apropiată de tulpină se usucă sau când aspectul tulpinii în sine se schimbă și începe să se usuce.

Întreținere

Pepenii sunt plante cu creștere rapidă, care apreciază erbicidarea și fertilizarea pentru a ajuta la menținerea creșterii și dezvoltarea fructelor. De asemenea, le place să fie udați, dar nu prea mult, iar solul trebuie să aibă un drenaj bun. În plantațiile comerciale, se folosesc metode precum irigarea prin picurare, dar într-o curte trebuie să udați aproape de plantă, cu un furtun sau cu ajutorul unui stropitor fărăscurgere.

Îndepărtarea buruienilor este o altă activitate importantă, deoarece pepenii sunt o plantă târâtoare care nu are nevoie de concurență din partea altor plante erbacee.

Dăunători și boli

Planta de pepene galben este sensibilă la mai multe boli care se răspândesc cu ușurință pe vreme caldă și umedă, cum ar fi putregaiul și otrăvul, precum și la putregaiul apical și la dăunători precum nematozii, tripsul, afidele și musca albă. Ca și în cazul altor culturi, prevenirea este întotdeauna la ordinea zilei, udând aproape de plantă, evitând umezirea frunzelor și astfel declanșarea unor focare demucegai sau otrăvire.

Pe de altă parte, udarea excesivă poate provoca crăparea pepenilor, pierzându-le valoarea de piață și precipitând putrezirea lor.

Proprietăți și utilizări

Pepenele galben, ca și pepenele galben înrudit, este un fruct tipic de vară, foarte gustos și răcoritor datorită conținutului ridicat de apă. De asemenea, are o serie de proprietăți medicinale, ajutând la combaterea reumatismului, a artritei și a altor probleme de sănătate.

Pepenii se consumă în principal în stare proaspătă sau prelucrată, în sucuri naturale.

Pepenii sunt bogați în vitaminele A și C, precum și în potasiu, și au un conținut scăzut de proteine și calorii, ceea ce îi face un aliment potrivit pentru diete și o componentă a unei diete sănătoase. Fiind un fruct de sezon, pepenii trebuie consumați rapid după recoltare, deoarece nu se păstrează bine, chiar dacă sunt refrigerați. Sunt adesea serviți proaspeți, singuri sau însoțiți de șuncă.