Denumiri comune: Varză de Savoia, varză de Milano, varză Milan, varză cu frunze crețe.

Denumire științifică: Brassica oleracea L Var. Sabauda sau bullata.

Sursa: Europa (coasta mediteraneană, posibil nordul Italiei).

Familie: Crucifere sau Brassica.

Caracteristici: Herbacee, cu frunze mari și încrețite (suprafața lamei este încrețită), care se închid împreună pentru a forma o singură varză terminală. Plantele pot atinge o înălțime de aproximativ 40-60 cm în timpul fazei vegetative. Sistem radicular drept și superficial.

Polenizare/fecundare: Florile galbene, hermafrodite, autofertile, sunt în mare parte polenizate de albine, care produc fructe cu semințe.

Fapte istorice/curiozități: Originea sa este foarte variată, forme sălbatice pot fi găsite în locuri precum Danemarca, Grecia, dar întotdeauna în zonele de coastă. Varza este consumată încă din preistorie. Era cunoscută egiptenilor încă din anul 2500 î.Hr. și mai târziu cultivată de greci. În antichitate era medicinală și era folosită pentru a ușura digestia și a elimina beția. Principalii producători suntChina și India.

Ciclul biologic: Plantă bienală (5-8 luni), dar poate rezista până la doi ani, apoi se înmulțește. Cele mai cultivate soiuri: "Preko", "Roxy", "Rona", "Cabeça de Negro", "Langendijk de Inverno", "Gouden Oogst", "Sanibel", "2Marcelino", "De Pascua", "Siete semanas de Verano".

Partea comestibilă: Frunze.

Condiții de mediu

Solul: Se adaptează la diferite tipuri de sol, dar preferă solurile medii până la argiloase, libere, bine drenate, cu adâncime răcoroasă, bogate în humus și bine drenate. pH-ul trebuie să fie de 6,5-7,5.

Zona climatică: Zona mediteraneană și temperată.

Temperaturi optime: 12-18oC

Temperatura critică minimă: -10oC

Temperatura critică maximă: 35oC

Zero de vegetație: 6oC

Expunerea la soare: Îi place soarele deplin și înflorește în zilele lungi, cu mai mult de 12 ore.

Umiditate relativă: Mare.

Fertilizare

Fertilizare: Aplicarea de gunoi de grajd de oaie și de vacă bine descompus. Fiind un soi rezistent, folosește bine gunoiul de grajd din

În trecut, varul sub formă de pulbere era folosit ca un mare stimulent pentru dezvoltare și creștere. În cazul solurilor acide, calciul trebuie adăugat la compost, lithothame (alge) și cenușă.

Gunoi de grajd verde: Iarbă de secară, lucernă, trifoi alb, Medicago lupulina și fasole de câmp.

Cerințe nutriționale: 2:1:3 sau 3:1:3 (azot: fosfor: potasiu) și calciu, considerate a fi exigente.

Tehnici de cultivare

Pregătirea solului: Un scarificator cu duză curbată cu două capete poate fi folosit pentru arat adânc, pentru a sparge bulgării și pentru a distruge buruienile. Pe sol se pot face creste de 1-2 m lățime.

Data plantării/însămânțării: Aproape tot timpul anului, deși recomand perioada septembrie-decembrie.

Tipul de plantare/însămânțare: În tăvile de însămânțare a lucernei.

Germinație: 5-10 zile cu temperaturi între 20-30oC.

Facultatea germinativă (ani): 4 ani.

Adâncime: 0,5-2 cm

Compas: 50-80 între rânduri x 30-50 cm între plantele din rând.

Transplant: 6-7 săptămâni de la semănat sau când au o înălțime de 10-20 cm și 3-5 frunze (înainte sau în cursul lunii noiembrie).

Asociații: Morcov, salată, ceapă, cartof, spanac, cimbru, cimbrișor, sfeclă, mentă, pătrunjel, fenicul, țelină, roșii, lavandă, fasole, mazăre, castraveți, sfeclă roșie, valeriană și sparanghel.

Rotații: Solanaceele (tomate, vinete etc.) și cucurbitaceele (dovleac, castraveți, dovlecei etc.) sunt precedente bune pentru această cultură. Odată îndepărtată, cultura nu trebuie să fie repusă pe teren timp de cel puțin 5-6 ani. Este o cultură bună pentru terenurile pe care gunoiul de grajd nu este încă complet descompus și pe care se poate iniția o schemă de rotație a culturilor (este o cultură de epuizare).

Dureri: Mulcirea, ciorchinerea, înțeparea, când varza depășește 1 m în înălțime, mulcirea sau împădurirea.

Udare: Prin stropire sau picurare la intervale de 10-15 zile.

Entomologie și fitopatologie

Dăunători: Omida frunzelor de varză, afide, minatoare, melci și melci, nematozi, musca podului și a verzei, nodulii, molia verzei.

Boli: Miliu pufos, odorizant, alternarioză, putregai, rugină albă, scabie și boli virale.

Accidente: Toleranță slabă la aciditate, germinare prematură, necroză marginală, deficiențe de bor și molibden, vânturi calde și uscate.

Recoltare și utilizare

Când se recoltează: Când varza este compactă și fermă, se taie tulpina de la bază și se îndepărtează frunzele exterioare (martie-mai), la 100-200 de zile de la semănat.

Producție: 30-50 t/ha/an. Condiții de depozitare: 0-1oC și 90-98% umiditate relativă, timp de 5-6 luni, cu CO2 și O2 controlate.

Valoarea nutritivă: Acest tip de varză este mai bogat în carotenoizi și clorofilă și este bogat în provitamina A, vitamina C, B1, B2, calciu, fier, magneziu, sulf, cupru, brom, siliciu, iod și potasiu. De asemenea, conține aminoacizi cu conținut de sulf.

Utilizări: În Portugalia, se folosește adesea pentru a însoți mâncăruri precum cârnații proaspeți înveliți în varză, tocănițele de fasole și la prepararea supelor. În Germania, se face choucroute, care se prepară cu varză conservată în acid.

Medicinale: Previne incidența unor tipuri de cancer, deoarece conține glucosinolați, care determină aroma și previn apariția cancerului. Are efecte antianemice, diuretice, energetice, remineralizante și vermifuge.

Sfatul experților: Recomand ca această cultură să fie plantată în perioada de toamnă-iarnă, profitând de temperaturile nu prea ridicate, de precipitațiile și umiditatea relativă mai mari și mai favorabile. Alegeți întotdeauna un soi potrivit pentru plantare în aceste anotimpuri. Pentru a scăpa de ciuma melcilor (cea mai frecventă în această perioadă a anului), folosiți momeli cu substanță activă, fier sau confecționați capcane cu bere.

Fotografii: Pixabay