Leguma lunii: sfeclă roșie
![Leguma lunii: sfeclă roșie](/wp-content/uploads/hort-colas/4351/5lv062t0pz.jpg)
Cuprins
![](/wp-content/uploads/hort-colas/4351/5lv062t0pz.jpg)
![](/wp-content/uploads/hort-colas/4351/5lv062t0pz.jpg)
Bătrânele sunt foarte versatile. Aflați cum să cultivați această plantă care poate fi consumată în salate, în tocăniță, gătită, în supe sau în alte mâncăruri calde.
Vezi si: Formă de cultivare a florii-soarelui19 kcal la 100 g și o sursă de vitamina A, vitamina C și fier
Beta vulgaris var. cicla
Înălțime : 30-40 cm.
Sezonul de însămânțare
Această însămânțare trebuie făcută primăvara sau vara, pentru a fi recoltată toamna, sau vara, pentru a fi recoltată în primăvara următoare.
Loc recomandat pentru a crește
Se adaptează la orice tip de sol, dar preferă solurile cu textură medie, bogate în materie organică și cu un pH neutru sau ușor alcalin.
Este o cultură pentru sezonul rece, care nu necesită intensitate luminoasă, cu o oarecare toleranță la căldură, însă, atunci când frunzele sunt deja bine dezvoltate, acestea sunt sensibile la căldură.
Vezi si: Masdevallia, mici minuniÎntreținere
Este pretențios la umiditate și trebuie udat în mod regulat. Înțepatul poate ajuta la reținerea umidității solului și la combaterea buruienilor.
Nu este o cultură foarte pretențioasă în ceea ce privește compostul; se poate aplica compost tăbăcit sau compost proaspăt de la cultura anterioară.
Știai asta?
Când este cultivată în regiunile tropicale și subtropicale (în aceste regiuni trebuie să fie cultivată în zonele montane), sfecla se comportă ca o cultură perenă din cauza absenței iernii.
Citește mai mult: Curiozități tropicale
Sfecla (Beta vulgaris var. cicla) este o plantă rezistentă, bienală (are nevoie de 24 de luni pentru a-și încheia ciclul biologic) din familia Chenopodiaceae, care aparține aceleiași specii ca și sfecla, dar se deosebește de aceasta prin faptul că nu produce o rădăcină comestibilă, fiind un soi selectat pentru morfologia frunzelor sale.
Sfecla roșie era deja consumată de romani și era destul de frecventă în supele europene în Evul Mediu.
Sfecla poate căpăta o mare varietate de culori, de la galben, portocaliu, roz etc. și este foarte versatilă în bucătărie: poate fi consumată în salate, în tocăniță, gătită, în supe sau alte mâncăruri calde, într-un mod similar cu spanacul.
Este bogată în vitaminele A și C și bogată în fier.
Condiții optime de creștere
Sfecla este o cultură care se adaptează bine la orice tip de sol, dar preferă solurile cu textură medie, bogate în materie organică și cu un pH neutru sau ușor alcalin.
Este o cultură pentru sezonul rece, care nu este pretențioasă în ceea ce privește intensitatea luminoasă, cu o anumită toleranță la căldură, însă, atunci când frunzele sunt deja bine dezvoltate, are o anumită sensibilitate.
Schimbările bruște de temperatură sunt dăunătoare pentru plantă, iar atunci când sunt prea extreme induc germinarea. Temperatura optimă pentru dezvoltarea plantei este cuprinsă între 15 și 25 °C.
Însămânțare și/sau plantare
Sămânța trebuie semănată primăvara sau la începutul verii pentru recolta de toamnă sau vara pentru recolta din primăvara următoare.
Înainte de a semăna, înmuiați semințele în apă rece timp de una-două zile și semănați-le la o adâncime de 2,5 cm într-un pătrat de 30 x 45 cm.
Temperatura optimă pentru germinare este de 18-22 °C, iar răsărirea are loc după șapte până la zece zile.
Plantarea se poate face la jumătatea lunii aprilie sau când planta atinge 8 cm înălțime, folosind același compas (30 x 45 cm).
Rotații și asociații favorabile
Asociații favorabile: fasole verde, usturoi, morcovi, kohlrabi.
Asocieri nefavorabile: praz.
Îngrijire culturală
Deoarece este o plantă cu o masă foliară mare, este pretențioasă în ceea ce privește umiditatea, iar acest conținut trebuie menținut constant.
Stivuirea poate ajuta la reținerea umidității solului și la combaterea buruienilor. Nu este o cultură foarte pretențioasă la compost; se poate aplica compost tăbăcit sau compost proaspăt de la cultura anterioară.
Recoltare și conservare
Sfecla este gata de recoltare la aproximativ 50-60 de zile de la semănat. Se pot recolta frunzele sau întreaga plantă.
Se recomandă să se taie frunzele cu un cuțit foarte ascuțit, începând cu frunzele exterioare, tăindu-le de la bază și evitând să se deterioreze planta, astfel încât să se poată dezvolta frunze noi.
Recoltarea poate fi eșalonată pe parcursul a două-trei luni. După recoltare, se pot păstra în frigider timp de 3-5 zile.
Dacă doriți să le congelați, mai întâi scufundați frunzele în apă clocotită, apoi în apă cu gheață și păstrați-le într-un recipient ermetic în congelator.
Dacă v-a plăcut acest articol, citiți revista noastră, abonați-vă la canalul Jardins de pe Youtube și urmăriți-ne pe Facebook, Instagram și Pinterest.