Denumiri comune: Piersic

Denumire științifică: Prunus persica

Sursa: China

Familie: Rosaceas

Fapte istorice/curiozități: În ciuda denumirii sale științifice P. Persica Piersicul este originar din China, nu din Persia, și a fost menționat în poeme chinezești din secolul al X-lea î.Hr.

Cu toate acestea, era deja cultivat în Orientul Mijlociu (Iran) în anul 100 î.Hr. și mult mai târziu a fost introdus în Europa, la Roma, de către împăratul Claudius.

Ca o curiozitate, piersicul a fost introdus în Brazilia de Martim Afonso de Sousa, în 1532, iar pomii proveneau din insula Madeira. În prezent, China și Italia sunt cei mai mari producători de piersici din lume.

Descriere: Este un arbore mic cu frunze caduce, care poate atinge 4-6 m înălțime și 3-6 m în diametru, cu frunze lungi, înguste și de culoare verde deschis.

Polenizare/fecundare: Florile sunt de culoare roz sau violet și apar la începutul primăverii.

Cele mai multe soiuri sunt autofertile și nu au nevoie de alte soiuri pentru a produce. Polenizarea poate fi asigurată de insecte (albine) sau de vânt.

Ciclul biologic: Are o viață productivă de 15-20 de ani, intrând în producție la vârsta de 3 ani și ajungând la producția deplină la 6-12 ani. Piersicul poate trăi mai mult de 25-30 de ani.

Cele mai răspândite soiuri cultivate: "Duke of York", "Hale's Early", "Peregrine", "Redhaven", "Dixired", "Suncrest", "Queencrest", "Alexandra", "Rochester", "Royal George", "Royal Gold", "Springerest", "M. Gemfre", "Robin", "Bllegarde", "Dymond", "Alba", "Rubra", "Sprincrest", "Sprinlady", "M. Lisbeth", "Flavocrest", "RedWing", "Red Top", "Sunhigh", "Sundance", "Champion", "Suber", "Jewel", "Sawabe" și "Cardinal".

Partea comestibilă: Fructul, de formă sferică sau ovală, este de culoare galben-roșiatică sau galben-verzuie și poate avea pulpa galbenă sau albă.

Condiții de mediu

Tipul de climă: Zonă temperată, cu o climă mediteraneană caldă.

Solul: Textura argilo-nisipoasă sau argilo-silicioasă, adâncă și bine drenată, aerisită și fertilă, cu multă materie organică și cu o adâncime mai mare de 50 cm. pH-ul trebuie să fie de 6,5-7,0.

Temperaturi: Optim: 10-22 ºC Min: -20 ºC Max: 40 ºC

Oprirea dezvoltării: 4°C

Are nevoie de 150-600 de ore de frig (sub 7ºC).

Expunerea la soare: Soare deplin.

Cantitatea de apă: 7-8 litri/săptămână/ m2 sau 25-50 mm de apă la fiecare 10 zile, de îndată ce fructele încep să crească vara sau în perioadele de secetă.

Umiditatea atmosferică: Media

Fertilizare

Fertilizare: Gunoi de grajd de oaie și de vacă, făină de oase și compost. Se udă cu gunoi de grajd de vacă bine diluat.

Gunoi de grajd verde: Iarbă anuală de secară, mazăre furajeră, iarbă de secară, fasole de câmp, lucernă și muștar.

Cerințe nutriționale: 2:1:3 (N:P:K).

Tehnici de cultivare

Pregătirea solului: Ar trebui să se folosească un subsolator pentru a sparge solul și a permite apei să se infiltreze și să îl aerisească, fără a întoarce straturile.

Înmulțire: Prin înmulțire (înmugurire) și cultură vitro.

Data plantării: De la începutul iernii până la începutul primăverii.

Compas: 4 x 5 m sau 6 x 6.

Dureri: Se taie la sfârșitul iernii într-un ghiveci sau pe axa centrală; se pune un strat de 2,5 cm de mulcire (paie sau altă iarbă uscată); plivitul fructelor.

Asociații: Între rândurile livezii putem planta unele culturi horticole, cum ar fi: mazăre, fasole, pepene galben, salată, napi, roșii, colăcei, usturoi și cartofi dulci, toate până la vârsta de 4 ani, după care doar îngrășăminte verzi.

Udare: Numai în verile secetoase, prin irigare prin picurare și se intensifică de la formarea creșterii fructelor.

Entomologie și fitopatologie

Dăunători: muștele fructelor, afidele, solzii, păsările și acarienii.

Boli: Screen, Moniliose, Oidium și lepră, caniculă bacteriană, virusul mozaicului galben.

Accidente/leziuni: Nu tolerează înghețurile târzii și vânturile puternice, este sensibil la carența de Fe și nu tolerează bine înmuierea.

Recoltare și utilizare

Când se recoltează: Din iulie-august (sfârșitul primăverii - începutul verii), când se schimbă culoarea (mai multe nuanțe roșiatice), fermitatea (mai moale) a pulpei și parfumul (miros mai intens).

Producție: 20-50 kg/arbore sau 30-40 t/ha între 4-7 ani.

Condiții de depozitare: 0,6ºC până la 0ºC, cu o H.R. de 90% timp de 2-5 săptămâni.

Valoarea nutritivă: Este unul dintre cele mai bogate fructe în vitamina A, fiind bogat în vitamina C, B și A, având un nivel bun de fier, potasiu, fosfor și magneziu.

Utilizări: În bucătărie este folosit în plăcinte, gemuri, conserve, lichioruri, sucuri și consumat proaspăt ca fruct. La nivel medicinal, florile și frunzele au proprietăți calmante.

Iar fructul acționează ca energizant, diuretic, laxativ și depurativ.

Foto: Forest și Kim Starr via Flickr

Sursa