O plantă folosită în medicină și în bucătărie din cele mai vechi timpuri, în Portugalia se spunea că este folosită în "poțiuni magice împotriva infidelității".

Denumiri comune: Alcarvia, caras, acarovia, alquirévia, alquirévia, cherivia, cariz, cherruvia, cumel, caraway, carvia, caraway-armenia, cumel, cumel, cumel.

Denumire științifică: Carum carvi

Sursa: Europa Centrală, Africa de Nord și Asia de Vest.

Familie: Apiaceae (Umbelliferae)

Caracteristici: O plantă erbacee, care poate ajunge la 60-150 cm înălțime. Frunza este alternă, bipeninată, de culoare verde închis și cu textură netedă. Este ramificată și produce umbeli de flori mici, albe sau violete. Rădăcina este pivotantă, albă și fusiformă și poate fi considerată un tubercul. Fructele sunt mici, brune și cu nervuri ușoare, asemănătoare cu feniculul și au un miros foarte asemănător cu cel de chimen și deare un diametru de 3-6 mm. Plantele se usucă pe timp rece și încolțesc primăvara.

Fapte istorice/curiozități: S-au găsit rămășițe de semințe care datează din perioada mezolitică și a fost folosită ca condiment sau plantă medicinală de cel puțin 5000 de ani. Este menționată și în Papirusul lui Ebers, un manuscris de plante medicinale datând din 1500 î.Hr. Folosită în bucătărie și în medicină, a fost consumată de vechii romani, egipteni (au lăsat pungi în mormintele faraonilor), arabi și tot aceștia din urmă au fost cei care auRomanii foloseau acest condiment pe legume și pește; bucătarii medievali îl foloseau în supe, mâncăruri de fasole și varză. De asemenea, foloseau mici pungi care conțineau această plantă, deoarece credeau că îi protejează de "vrăjitoare" și de răufăcători.

În Portugalia, se spune că făcea parte din poțiunile magice împotriva infidelității. Țările nordice (Finlanda, Danemarca, Norvegia), Olanda și Germania sunt principalii producători ai acestei plante.

Ciclul biologic: Bienale sau anuale (11-15 luni), ele mor la scurt timp după producerea fructelor.

Polenizare/fecundare: Florile sunt autofertile, apar primăvara și pot rămâne până la sfârșitul verii.

Cele mai răspândite soiuri cultivate: "Mogador", "Konigsberger", "Neiderdeutsch" (din Germania), "Karzo" (Canada). Există câteva soiuri noi care se însămânțează primăvara și pot fi recoltate la sfârșitul verii.

Partea C omestibile: Frunză, fructe (semințe uscate cu ulei esențial) și rădăcină.

Condiții de mediu

Solul: Textura argilo-argiloasă, silico-argiloasă, argilo-nisipoasă, proaspătă, bogată în humus, fertilă, adâncă, aerisită, cu drenaj bun și o bună retenție a apei. pH optim 6,0-7,4.

Zona climatică: Temperat și umed.

Temperaturi - Optimă: 16-20 °C

Min: 7 °C Max: 35 °C

Opriri de dezvoltare: 4 °C

Temperatura de germinare a solului: 10-15 °C.

Lacuire: Șapte săptămâni cu temperaturi cuprinse între 5° și 7°C sunt bune pentru înflorire și dezvoltarea fructelor.

Expunerea la soare: Soare deplin sau semiumbră

Umiditate relativă: Optimum 65

Altitudine: Până la 2000 m

Fertilizare

Fertilizare: Gunoi de grajd de vacă și de oaie. Compost sau pământ vegetal și compost bogat în alge.

Gunoi de grajd verde: Amestec de rapiță, secară și fasole de câmp

Cerințe nutriționale: 1:2:2 sau 1:1:1 (azot:fosfor:potasiu)

Tehnici de cultivare

Pregătirea solului: Lucrarea solului trebuie efectuată la 30 cm, la viteză redusă, fără a multiplica trecerile și întotdeauna cu solul uscat. Aplicați o grapă pentru a slăbi solul.

Data plantării/însămânțării: Între martie-aprilie sau septembrie-octombrie, în aer liber. Pentru a accelera procesul, trebuie să umeziți semințele.

Tipul de plantare/însămânțare: Prin semințe, direct în pământ sau în ghiveci.

Pre-germinare: 4-6 zile în apă și apoi se usucă timp de patru ore pentru semănat.

Transplant: Când este de 13-15 cm

Facultatea germinativă (ani): 1 an.

Zile până la germinare: 15-20 zile (25 °C) .

Adâncime: 1-2 cm.

Compas: 20-25 pe rând x 35-60 cm între rânduri.

Asociații: Mazăre, fasole, muștar, sparanghel, spanac, ceapă, porumb, ardei și roșii.

Rotație: Evitați morcovii, țelina și ridichile. Rotiți la fiecare trei ani.

Dureri: Îndepărtați buruienile și grămada dacă planta nu se susține pe verticală.

Udare: Localizat (picătură cu picătură), 2 litri/săptămână/m².

Entomologie și fitopatologie

Dăunători: Musca morcovului, nematozii, afidele și păianjenii roșii ( Loxostege , D eprint ), gândaci ( Opatrum ).

Boli: "Sclerotinia, antracnoza, Botrytis, Phomopsis, alternaria, septoria.

Accidente: Sensibil la îngheț, secetă și vânturi puternice.

Recoltare și utilizare

Când se recoltează: Primele frunze sunt gata de recoltare la 90 de zile de la răsărire (când planta are o înălțime de 12-15 cm). Rădăcinile se recoltează abia după primul an de viață (toamna). Semințele, sau "fructele", sunt gata când 65-75% devin brune; acest lucru se întâmplă în iulie-august și abia în al doilea an de viață al plantei. Recoltarea se face în timpul nopții sau dimineața devreme, atunci cândtimp se usucă și puneți "umbelele" (buchetele de semințe coapte) într-o pungă de hârtie.

Producție: 780-1500 K/ha sau poate ajunge chiar la 2000 kg/ha

Condiții de depozitare: Umbelele (fructele) se usucă la soare sau într-un uscător timp de câteva zile ( 7-15 ).

Compoziție: Ulei esențial (4-6%) cu carvonă (39-68%), limonen (26-50%). Conține proteine, săruri minerale, zaharuri și taninuri.

Utilizări: Rădăcinile (pulpa albă) pot fi gătite și consumate ca o legumă (asemănătoare cu napii sau morcovii); frunzele pot fi folosite pentru a condimenta salate, cartofi fierți, salată de ardei iute și supe. Semințele sau fructele sunt picante și dulci-amărui și sunt folosite pentru a aromatiza brânzeturi, pâine, salate, legume și multe mâncăruri sărate (în special în bucătăria germană și austriacă), cum ar fi covrigi, pâine,supe, paste, legume, carne (în special de porc și de rață), (varză murată, curry), deserturi și prăjituri.

Uleiul este folosit pentru băuturi alcoolice, cum ar fi lichiorurile și coniacul, precum și pentru săpunuri, pastă de dinți, parfumuri și elixiruri. Uleiul esențial este folosit în agricultura ecologică ca insecticid, acaricid, fungicid și inhibitor de germeni. Reziduurile de distilare sunt folosite ca hrană pentru vite.

Proprietăți medicinale: Digestiv, ameliorează flatulența, colicile, răcelile și stimulează pofta de mâncare. Unele studii științifice au înregistrat o reducere a trigliceridelor și a colesterolului. Uleiul esențial este antibacterian și bun pentru tratarea micozelor, a tumorilor cutanate și curățarea rănilor, ameliorează problemele respiratorii (bronșite și tuse).

Sfatul experților: În cantități mari, chimenul poate fi toxic din cauza "carvonei" (doza zilnică maximă este de 1,5-5 g de fructe sub formă de infuzie sau 3-5 picături de ulei esențial). Se reproduce ușor, așa că va fi necesară plivirea unora și transplantarea altora. Funcționează bine ca plantă ornamentală pentru înfrumusețarea grădinilor.

Ți-a plăcut acest articol?

Așa că citiți revista noastră, abonați-vă la canalul Jardins Youtube și urmăriți-ne pe Facebook, Instagram și Pinterest.