O cimbru este o plantă aromatică care necesită multă îngrijire. Aflați totul despre această plantă: de la istoria ei, condițiile și tehnicile de cultivare cele mai potrivite pentru dezvoltarea ei până la utilizările sale.

Denumiri comune: Cimbru, cimbru de iarnă, cimbru și cimbru.

Denumire științifică: Thymus vulgaris L, provine din grecescul "Thymos", a parfuma, și "vulgaris", ceea ce înseamnă că are o prezență frecventă.

Sursa: Europa mediteraneană până în sudul Italiei.

Familie: Labiadas.

Caracteristici: O plantă perenă, lemnoasă și aromatică, cu o înălțime de 10-50 cm, cu numeroase ramuri lemnoase, erecte și compacte. Frunzele sunt simple, foarte mici, oval-lanceolate și foarte parfumate. Florile sunt numeroase și pot fi albe sau roz-ilac, purpurii sau alb-roz.

Fertilizare/înflorire: Florile apar din martie până în mai.

Fapte istorice: O altă opinie ne spune că în greacă cuvântul "thymos" înseamnă curaj. Această specie era considerată sacră și se spunea că parfumul ei este "respirația lui Zeus". Pentru medicii școlii din Salerno, respirarea parfumului său direct din plantă era cel mai bun remediu împotriva depresiei. Planta are o reputație medicinală care, din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea, a fost folosită pentru a combate dăunătorii dinEuropa până la Primul Război Mondial (uleiul esențial era un anticetic folosit în luptă). Spania este principalul furnizor de frunze și ulei esențial de cimbru, alături de Franța.

Ciclul biologic: Perene (se reînnoiesc în al patrulea an).

Cele mai răspândite soiuri cultivate: Există multe soiuri de cimbru, dar cimbrul comun și cimbrul de iarnă sau cimbrul german sunt cele mai utilizate.

Partea utilizată: Frunze și flori.

Condiții de mediu

Solul: Îi plac solurile calcaroase, nisipoase, ușoare, poroase, drenate, uscate, cu pietre mici. pH-ul trebuie să fie între 6-7.

Zona climatică: Temperat cald, temperat, subtropical.

Temperaturi: Optim: 15-20ºC Min: -15ºC Max: 50ºC Stop dezvoltare: -20ºC.

Expunerea la soare: În plin soare sau semiumbră.

Umiditate relativă: Acesta ar trebui să fie scăzut sau mediu.

Precipitații: Acesta nu trebuie să fie prea ridicat în timpul iernii/primăverii.

Altitudine: De la 0-1.800 m.

Fertilizare

Fertilizare: Gunoi de grajd de oaie și de vacă, bine descompus și udat cu gunoi de grajd de vacă. Dar această cultură nu este foarte pretențioasă.

Gunoi de grajd verde: Rapiță, fasole de câmp, lucernă și muștar.

Cerințe nutriționale: 2:1:3 (fosfor, azot și potasiu).

Tehnici de cultivare

Pregătirea solului: Solul este greblat pentru a sparge solul.

Data plantării/însămânțării: Primăvara devreme.

Înmulțire: Prin însămânțare (germinarea durează 15-20 de zile), prin divizarea plantelor sau prin butași (toamna sau primăvara devreme).

Facultatea germinativă (ani): 3 ani

Adâncime: 0,1-0,2 cm.

Compas: 25-35 X 50-80 cm.

Transplant: Toamnă-iarnă-primăvară.

Asociații: Vinete, cartofi, roșii și varză.

Dureri: Sapa; plivitul; plivitul; protejarea cu paie împotriva gerului și a răcelilor de iarnă; tăierea de primăvară.

Udare: Picătură cu picătură, doar în perioadele de secetă mare.

Entomologie și fitopatologie

Dăunători: Nematozi și păianjenul roșu.

Boli: Nu sunt foarte afectate, doar câteva ciuperci.

Accidente: Nu tolerează îmbibarea cu apă și umiditatea excesivă.

Recoltare și utilizare

Când se recoltează: Pentru uleiuri, sezonul de recoltare este din aprilie până în mai. Ar trebui să fie recoltat numai începând cu al doilea an, la începutul înfloririi, în zilele uscate. Se pot face două tăieri pe an (a doua tăiere se face de obicei la sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie).

Producție: 1000-6000 Kg/ha de plantă proaspătă. 100 kg de cimbru proaspăt produc 600-1000 g de esență.

Condiții de depozitare: Ar trebui să fie uscat într-un uscător la umbră.

Valoarea nutritivă: Florile conțin flavonoide, mucilagii, compuși fenolici (80%), acid cafeic, saponine, taninuri, vitamina B1 și C și unele elemente minerale. Uleiul esențial conține carvacrol și timol.

Sezonul de consum: Iunie-octombrie.

Utilizări: Este folosit pentru a condimenta diverse preparate precum pizza, sosuri de roșii, bolognese, printre altele. La nivel medicinal este stimulant, balsamic, antiseptic (antibacterian și antifungic), cicatrizant, antioxidant (încetinește îmbătrânirea) și pentru infecții ale căilor respiratorii superioare (bronșită, tuse, catar) și este eficient în tratamentul ulcerului gastric. De asemenea, este folosit extern cadezinfectant, cicatrizant, băi tonifiante, unguente și loțiuni, utilizate în dermatologie și cosmetică. Uleiul esențial este utilizat și în parfumerie, săpunărie și cosmetică.