Denumire științifică: Brassica oleracea L Var. capitata Rubra .

Sursa: Europa temperată și mediteraneană, posibil în nordul Italiei.

Familie: Crucifere sau Brassicas .

Caracteristici: Plante erbacee, cu frunze netede, rubinii (suprafața laminei este netedă și conține pigmenți antocianici), mari, care se închid împreună pentru a forma o singură varză terminală. Plantele pot atinge o înălțime de aproximativ 40-60 cm în timpul fazei vegetative. Sistem radicular drept și superficial.

Fecundație: Florile galbene, hermafrodite, autofertile, sunt în mare parte polenizate de albine, care produc fructe cu semințe.

Fapte istorice/curiozități: Originile sunt variate, existând forme sălbatice în Danemarca și Grecia, întotdeauna în zonele de coastă. Este consumată încă din anul 4000 î.Hr. Era cunoscută egiptenilor încă din anul 2500 î.Hr. și mai târziu cultivată de greci. Varza roșie ca cultură organizată își are originea în Europa de Nord și a fost introdusă de popoarele nordice celtice.

În secolul al XIV-lea, a fost introdus în Europa de către romani și era folosit de țărani pentru hrană. Abia în secolul al XVIII-lea a început să fie consumat de aristocrația europeană. În antichitate, servea la facilitarea digestiei și la eliminarea beției. Principalii producători sunt China, India și Rusia.

Ciclul biologic: Plantă bienală (75-121 zile), poate dura până la 2 ani, apoi se înmulțește.

Cele mai răspândite soiuri cultivate: "Rojo Marner Fruhrot", "Kalibos", "Black head", "Ruby dynasty", "Red ruby", "Red jewel", "Rodeo", "Ruby Ball", "Red drumhead", "Primero", "Pedro", "Bandolero", "Buscaro", "Purple cabbage".

Partea comestibilă: Frunze (greutate 600-1000 gr)

Condiții de mediu

Solul: Se adaptează la diferite tipuri de sol, dar preferă solurile medii până la argiloase, moi, bine drenate, proaspete și adânci, bogate în humus și bine drenate. pH-ul trebuie să fie de 6,0-7,0.

Zona climatică: Zona mediteraneană și temperată.

Temperaturi: Temperatura optimă: 14-18ºC Temperatura critică minimă: - 10ºC Temperatura critică maximă: 35ºC

Zero de vegetație: 6ºC

Expunerea la soare: Îi place soarele deplin și înflorește în zilele lungi, cu mai mult de 12 ore.

Umiditate relativă: Mare

Fertilizare

Fertilizare: Aplicarea de gunoi de grajd de oaie și de vacă bine descompus. Varza, fiind un soi rezistent, este o plantă care folosește foarte bine gunoiul de grajd, composturile de casă și deșeurile solide urbane bine descompuse. În trecut, varul pudră era folosit ca un mare stimulator al dezvoltării și creșterii. În solurile acide se adaugă calciu la compost, Lithothame (alge marine) și cenușă.

Gunoi de grajd verde: Iarbă de secară, lucernă, trifoi alb, lupulină și fasole de câmp.

Cerințe nutriționale: 2:1:3 sau 3:1:3 (azot: fosfor: potasiu) și calciu, considerate a fi exigente.

Tehnici de cultivare

Pregătirea solului: Un scarificator cu duză curbată cu două capete poate fi utilizat pentru arat în adâncime, pentru a sparge bulgării și pentru a distruge buruienile. În câmp se pot realiza ridicături de 1-2,0 m lățime.

Data plantării/însămânțării: Aproape tot timpul anului, deși recomand perioada septembrie-noiembrie.

Tipul de plantare/însămânțare: În tăvile de însămânțare a lucernei.

Germinație: 5-10 zile cu temperaturi între 20-30ºC.

Facultatea germinativă: 4 ani

Adâncime: 0,5-2 cm

Compas: 50-80 între rânduri x 30-50 cm între plantele din rând.

Transplant: 6-7 săptămâni de la semănat sau când au o înălțime de 5-10 cm și 3-4 frunze (înainte sau în cursul lunii noiembrie).

Asociații: Morcov, salată verde, ceapă, spanac, cartofi, cimbru, sfeclă, mentă, pătrunjel, fenicul, țelină, roșii, praz, lavandă, fasole, mazăre, castraveți, sfeclă roșie, valeriană și sparanghel.

Rotații: Plantele din grupul Solanaceae (tomate, vinete etc.) și cucurbitacee (dovleac, castraveți, dovlecei etc.) sunt bune precedente pentru această cultură. Odată îndepărtată, cultura nu ar trebui să se întoarcă pe teren timp de cel puțin 5-6 ani. Este o cultură bună pentru terenurile pe care gunoiul de grajd nu este complet descompus și poate fi inițiată o schemă de rotație a culturilor.

Dureri: Îndepărtarea cu sapa, plivitul, înțeparea când varza are o înălțime mai mare de 1 m, mulcirea.

Udare: Prin stropire sau picurare la intervale de 10-15 zile.

Entomologie și fitopatologie

Dăunători: Omida frunzelor de varză, afidele cenușii, larvele minerilor, melcii și melcii, nematozii, musca podului și a verzei, nodulii, molia verzei.

Boli: Miliu pufos, odorizant, alternarioză, putregai, rugină albă, scabie și boli virale.

Accidente: Toleranță scăzută la aciditate, germinare prematură, necroză marginală, deficiențe de bor și molibden și vânturi calde și uscate.

Recoltare și utilizare

Când se recoltează: Când varza este compactă și fermă, se taie tulpina de la bază și se îndepărtează frunzele exterioare (martie-mai), la 100-200 de zile de la semănat.

Producție: 30-50 t/ha/an.

Condiții de depozitare: 0-1ºC și 90-98% umiditate relativă, timp de 5-6 luni, cu CO2 și O2 controlate.

Valoare nutrițională: Acest tip de varză este mai bogată în carotenoizi și clorofilă și este bogată în vitamine, K,C, B6, B9, calciu, fier (mai mult decât celelalte verze), mangan, magneziu, sulf, cupru, brom, siliciu, iod, zinc și potasiu. De asemenea, conține aminoacizi cu conținut de sulf.

Utilizări: În salată, gătit și ca agent colorant în industria alimentară.

Medicinale: La fel ca majoritatea verzei, previne incidența unor tipuri de cancer, deoarece conține glucozinolați, care determină aroma și previn apariția cancerului. Antocianii au putere antioxidantă și sunt folosiți pentru tratarea ulcerelor. Are efecte antianemice, împotriva răcelii, diuretice, energetice și combate Alzheimer.

Sfatul experților: Recomand ca această cultură să fie plantată toamna-iarna, profitând de temperaturile nu prea ridicate, de precipitații și de umiditatea relativă mai mare. Alegeți întotdeauna un soi potrivit pentru plantare în aceste anotimpuri. Pentru stoparea dăunătorului melc (cel mai frecvent în această perioadă) folosiți momeală cu substanță activă, fier sau confecționați capcane cu bere.